RAPORTUL INSPECȚIEI JUDICIARE PRIVIND DOCUMENTARUL RECORDER, CONTESTAT DE ANDREA CHIȘ
Scandalul iscat de documentarul „Justiție capturată” realizat de Recorder capătă noi dimensiuni legale, odată cu intervenția Andreei Chiș, fost judecător și fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Aceasta analizează în detaliu raportul Inspecției Judiciare, care afirmă că neregulile semnalate de jurnaliști nu sunt validate. În cadrul unei analize meticuloase, Chiș contestă legalitatea raportului, aducând în discuție probleme precum conflictul de interese și lipsa de adâncime a acestuia.
Publiat pe 08/02/2026, articolul a fost actualizat pe 09/02/2026 și are un timp estimat de citire de două minute. Andrea Chiș este o figură proeminentă în magistratura română, cu o carieră stretching de peste 25 de ani. A fost judecător, membru al CSM și cadru didactic universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, fiind frecvent asociată cu reformele judiciiare.
Una dintre cele mai grave acuzații trase la adresa raportului este faptul că acesta nu respectă legalitatea. Conform legislației în vigoare, Inspectorul șef al Inspecției Judiciare are rolul de a verifica și aviza rapoartele, dar în acest caz, documentul nu este semnat de inspectorii de caz, având doar semnătura conducerii instituției. Această situație a dus la respingerea raportului de către doi membri ai Secției pentru Judecători a CSM în data de 5 februarie.
În continuare, Chiș indică un conflict de interese evident, menționând că, cu doar două săptămâni înainte de finalizarea verificărilor, inspectorul șef a făcut declarații publice, considerând criticile venite din spațiul public drept „percepții subiective” și atacuri „neexplicate”. Aceasta reiese dintr-o analiză pe fond a raportului, unde se observă omisiuni tehnice fundamentale.
Deși documentarul Recorder ridică semne de întrebare asupra unui sistem mai larg, Inspecția Judiciară a ales să se concentreze exclusiv pe cele patru dosare specificate, refuzând să investigheze dacă există o problemă sistemică de manipulare a completurilor judiciare. Chiș subliniază că raportul conține justificări nefondate, adică motive care nu se regăsesc în hotărârile oficiale ale Curții de Apel București, acestea fiind adăugate ulterior pentru a susține deciziile inspectorului.
Referitor la cazul judecătorului Beșu, Chiș critică lipsa de explicații pentru neprelungirea delegării sale, tocmai în perioada în care acesta avea dosare importante de finalizat. Totodată, în legătură cu dosarul lui Vanghelie, se susține că ar fi fost deja prescris în 2017, omisiune ce devine contrazisă de hotărârile Curții Constituționale emise ulterior.
Pe lângă toate aceste aspecte, raportul este acuzat de o „tentă politică” nejustificată, fiind mai îndreptat spre menționarea unor perioade de guvernare decât spre presiunile concrete la care sunt supuși magistrații. Un alt aspect criticat de Chiș este lipsa de transparență; în ciuda publicării raportului în mass-media, anexele cu documentele justificative nu au fost făcute publice, ceea ce duce la o alimentare a neîncrederii cetățenilor în sistemul de justiție.
Andrea Chiș se prezintă drept una dintre cele mai influente voci ale magistraturii române contemporane, evidențiindu-se prin fermitatea în pozițiile sale în apărarea independenței justiției și prin angajamentul său continuu de a promova reformele necesare pentru asigurarea unei justiții echitabile și transparente.
