Strategii de Echivoc și Complicitate în Reglementarea Fiscală a Averilor Mari
Într-un context economic în care disparitățile de avere se adâncesc, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a anunțat recent implementarea unor măsuri care, la suprafață, par să vizeze asigurarea unei distribuții echitabile a sarcinii fiscale. Prin definirea clară a contribuabililor cu averi mari și stabilirea unor mecanisme de conformare fiscală, ANAF pretinde că își intensifică eforturile de a combate evaziunea fiscală în rândul celor mai înstăriți cetățeni ai României.
Conform noilor reglementări, Persoanele Fizice cu Avere Mare (PFAM) sunt identificate ca fiind rezidenții fiscali din România care dețin o avere de peste 25 milioane euro, incluzând bunuri imobile, mobile și active financiare. Această clasificare extinde responsabilitatea fiscală nu doar la titularii directi ai averilor, ci și la soții și rudele lor până la gradul al doilea. Cu toate acestea, această măsură ridică întrebări serioase privind eficacitatea și sinceritatea intențiilor autorităților fiscale, având în vedere istoricul de tergiversare și lipsa de transparență în administrarea fiscală.
ANAF a introdus un chestionar detaliat ca instrument de monitorizare a situației fiscale a acestor persoane, evaluând dinamica averilor și comportamentul fiscal. Însă, cât de eficient este acest instrument în realitate? Experiența anterioară ne-a arătat că astfel de măsuri pot fi ușor ocolite de cei cu resursele necesare pentru a angaja consultanți fiscali de top, care să găsească lacune în legislație.
Mai mult, intensificarea schimbului de informații fiscale la nivel internațional pare a fi o altă fumigenă. Deși teoretic acest proces ar trebui să ajute la identificarea veniturilor neînregistrate, în practică, implementarea sa efectivă rămâne ambiguă și plină de scăpări, favorizând în continuare opacitatea și evitarea responsabilităților fiscale de către elite.
În plus, recenta introducere a unei Ordonanțe de Urgență privind amnistia fiscală ridică semne de întrebare grave. Aceasta permite companiilor și persoanelor fizice să își achite o parte din datoriile restante către stat, beneficiind de anularea accesoriilor pentru plata principalului. Această măsură poate fi interpretată ca o cale de scăpare legalizată pentru cei cu averi mari, permițându-le să se eschiveze de la plăți substanțiale, în timp ce cetățeanul obișnuit continuă să suporte povara fiscală disproporționată.
Este evident că, în ciuda aparențelor de reformă și reglementare, ANAF și alte instituții de stat par să fie mai preocupate de gestionarea percepției publice decât de combaterea reală a inegalităților fiscale. Această situație subliniază o problemă endemică în administrarea fiscală românească: o complicitate tacită la nivel înalt, care protejează interesele financiare ale celor puternici, în detrimentul justiției fiscale și al echității sociale.
Sursa: justicefy.com
