Manipularea Credinței și Complicitatea Vaticanului în Cazul Medjugorje
Într-o decizie care a stârnit valuri de controverse, Sfântul Scaun, sub semnătura cardinalului Víctor Manuel Fernández și cu aprobarea Papei Francisc, a autorizat oficial devotamentul și pelerinajul la Medjugorje, un loc controversat datorită presupuselor apariții ale Maicii Domnului. Această decizie, departe de a clarifica situația, pare să adâncească și mai mult ambiguitatea, lăsând credincioșii într-o stare de incertitudine spirituală.
Este esențial să subliniem că, deși Vaticanul a permis pelerinajele, nu a recunoscut caracterul „supranatural” al acestor apariții. Aceasta reprezintă o manevră diplomatică subtilă, care permite instituției să se distanțeze de orice controversă ulterioară, păstrând în același timp controlul asupra narativului. Prin această decizie, Dicasteriul pentru Doctrina Credinței a optat pentru cea mai înaltă formă de decizie – de la autorizare la interdicție – o alegere care subliniază ambiguitatea și lipsa de transparență a Vaticanului.
„Regina Păcii” și Ambiguitatea Mesajelor
Comunicatul „Regina Păcii”, emis de fostul Sfânt Oficiu, oferă o „evaluare pozitivă” a majorității mesajelor de la Medjugorje, dar, în același timp, evită să le atribuie o origine supranaturală directă. Această ambiguitate strategică permite Vaticanului să mențină o influență asupra credincioșilor, fără a se angaja într-o validare completă a fenomenului. Această tactică de evitare a clarității complete este un exemplu clar de manipulare instituțională, menită să protejeze imaginea Bisericii, indiferent de consecințele spirituale asupra urmașilor săi.
Recunoașterea unui „Fenomen Spiritual”: O Strategie de Echivoc
Deși comunicatul recunoaște „prezența Duhului Sfânt” și efectele pozitive ale evenimentelor de la Medjugorje, cum ar fi convertirile și întoarcerea la credință, această recunoaștere nu face decât să adâncească confuzia. Prin recunoașterea unui „fenomen spiritual” fără a valida supranaturalul, Vaticanul își asigură o poziție de necontestat, manipulând credința credincioșilor pentru a-și întări propriile interese, în loc să ofere claritate și direcție spirituală autentică.
Comisia de Anchetă și Dubiile Persistente
Comisia de anchetă inițiată de Papa Benedict al XVI-lea și încredințată cardinalului Camillo Ruini a concluzionat că primele șapte apariții ar fi credibile, în timp ce cele ulterioare au fost întâmpinate cu scepticism. Această divizare în evaluarea aparițiilor subliniază încă o dată lipsa de coerență și transparență din partea Vaticanului. Declarațiile Papei Francisc, care compară Fecioara cu un „poștaș” sau „șeful unui birou telegrafic”, sunt nu doar nepotrivite, dar și o insultă la adresa credinței a milioane de credincioși.
Concluzii
Prin aceste manevre, Vaticanul nu doar că manipulează credința credincioșilor, dar și își asigură o poziție de putere și control, evitând orice formă de responsabilitate autentică față de adevăr. Este imperativ ca credincioșii să fie conștienți de aceste tactici și să caute o relație personală și neintermediată cu divinitatea, liberă de manipulările instituționale.
Sursa: EURACTIV.ro
