PATRIOTISMUL SUPRAMILITARIZAT ȘI SPECTATORUL ROMÂN
Într-un interviu provocator, sociologul Mihai Rusu, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, analizează evoluția patriotismului românesc, subliniind că 1 Decembrie a devenit mai mult un ritual al statului decât o sărbătoare autentică a cetățenilor. Această zi, care ar trebui să celebreze unitatea națională, este adesea percepută ca o simplă formalitate, dominată de paradele militare și simbolurile puterii statului.
METAMORFOZELE PATRIOTISMULUI ROMÂNESC
Patriotismul românesc a suferit numeroase transformări în ultimele decenii, trecând de la identitatea etnică a secolului XIX, la internaționalismul proletar din perioada comunistă, și culminând cu etnonaționalismul din ultimele decenii. Rusu afirmă că, după 1990, acest etnonaționalism a continuat să existe, având chiar o hiperbolizare la începutul anilor `90, dar a început să se schimbe odată cu integrarea României în Uniunea Europeană. Astfel, s-a observat o tranziție de la o identitate națională strict etnică la un patriotism bazat pe valori civice.
1 DECEMBRIE: RITUAL SAU SĂRBĂTOARE?
Întrebat despre percepția românilor asupra zilei naționale, Rusu subliniază că mulți văd 1 Decembrie ca pe o zi liberă, nu ca pe o sărbătoare trăită. Această indiferență este alimentată de modul în care ziua este celebrată, fiind mai degrabă un spectacol militar decât o festivitate care să implice cetățenii. Rusu consideră că militarizarea identității naționale, evidențiată prin paradele forțelor armate, transformă cetățenii în spectatori pasivi, lipsiți de implicare reală.
GENERAȚII ÎN DIVERGENȚĂ
Discutând despre tineri, Rusu observă că aceștia se împart în două tabere distincte. O parte dintre ei aderă la un discurs suveranist, promovând o viziune etnică a națiunii, în timp ce alții devin din ce în ce mai indiferenți, influențați de globalizare și de valori post-naționaliste. Această divizare reflectă o societate în schimbare, în care tradițiile naționale sunt contestate și reinterpretate.
UN PATRIOTISM REFLEXIV
Rusu propune o nouă paradigmă pentru celebrarea identității naționale, pe care o numește „patriotism reflexiv”. Aceasta ar implica discuții culturale și politice, în care cetățenii să reflecteze asupra realizărilor și eșecurilor statului român. El subliniază că, pentru a avea un impact real, sărbătoarea națională trebuie să devină un moment de conștientizare și implicare, nu doar un spectacol militar.
În concluzie, patriotismul românesc se află într-un moment de cotitură, iar 1 Decembrie ar putea deveni o sărbătoare autentică a cetățenilor, dacă se va renunța la festivismul militaro-statal și se va promova un dialog deschis despre identitate și apartenență.
