CINCIZECI ȘI UNU. FEMEILE PE CARE ROMÂNIA NU LE-A SALVAT
În România, un număr alarmant de femei au fost ucise în acest an, iar statisticile sunt cutremurătoare. Cincizeci și unu nu este doar un număr, ci reprezintă 51 de vieți pierdute, mame, fiice, surori și prietene, care au fost victime ale violenței domestice. În medie, o femeie este ucisă pe săptămână, iar cazul recent al unei tinere din Teleorman, care a fost omorâtă chiar de ziua ei, a redeschis o discuție dureroasă și necesară despre protecția femeilor și despre femicid.
CE ESTE FEMICIDUL?
Femicidul nu se limitează la simpla ucidere a unei femei; este un act de violență extremă motivat de gen. Acesta se manifestă atunci când o femeie este ucisă pentru că a îndrăznit să ceară libertate, să plece dintr-o relație abuzivă sau să refuze să se supună controlului partenerului. În România, deși termenul „femicid” nu este recunoscut legal, faptele vorbesc de la sine: femei ucise de parteneri, foști soți sau bărbați care cred că au dreptul de a decide asupra vieții lor.
UN REGISTRU AL FEMICIDULUI
Centrul FILIA a încercat să contureze o hartă a femicidului în România, adunând date din diverse surse. De la începutul anului 2025, au fost înregistrate cazuri șocante, cum ar fi uciderea unei femei de 33 de ani de către partenerul ei, în ciuda existenței unui ordin de protecție. Aceste fapte subliniază eșecul sistemului de a proteja victimele violenței domestice.
CAZURI SPECIFICE DE FEMICID
Printre cazurile tragice se numără și cel al unei femei de 63 de ani, violată și ucisă, și al unei mame de 33 de ani, care a fost omorâtă cu 26 de lovituri de cuțit de către partenerul ei, în ciuda ordinului de protecție. Aceste exemple ilustrează nu doar brutalitatea actelor, ci și ineficiența sistemului de justiție în a proteja victimele.
PERCEPȚIA SOCIETĂȚII ȘI PREJUDECĂȚILE
Victimele se confruntă adesea cu prejudecăți din partea societății și a autorităților. Teama de a fi judecate și neputința de a obține ajutor real le împiedică să caute sprijin. Expertul în violență de gen, Andreea Bragă, subliniază că multe dintre victime nu sunt crezute, iar sistemul judiciar are tendința de a blama victimele pentru alegerile lor.
NEVOIA DE REFORMĂ
Este esențial ca autoritățile să își asume responsabilitatea pentru eșecurile sistemului. După cazurile de femicid care au șocat societatea, este nevoie de o reformă profundă în modul în care sunt gestionate aceste situații. Este crucial ca instituțiile să recunoască greșelile și să promită măsuri concrete pentru a proteja femeile și a preveni astfel de tragedii.
CONCLUZIE
Femicidul nu este o problemă izolată, ci un simptom al unei culturi care tolerează violența de gen. Este timpul ca societatea să schimbe perspectiva și să se concentreze asupra responsabilității agresorilor, nu asupra comportamentului victimelor. Violența nu trebuie să fie considerată o normalitate, iar fiecare viață pierdută este o tragedie care ar trebui să ne mobilizeze să acționăm.
Sursa: accentulzilei.ro/justitie/cincizeci-si-unu-femeile-pe-care-romania-nu-le-a-salvat-2/
