PATRIOTISMUL DE VITRINĂ ȘI O ȚARĂ OBOSITĂ DE LOZINCI
Pe 1 Decembrie, România își celebrează Ziua Națională, dar pentru mulți, această dată a devenit o simplă zi liberă, lipsită de semnificație profundă. Parada militară, cu blindatele și fanfarele sale, a devenit un spectacol în care cetățenii sunt mai degrabă spectatori pasivi decât participanți activi. Oamenii se înghesuie să facă poze, să posteze pe rețelele sociale și să savureze mici și vin fiert, dar unde este adevăratul fior patriotic? Sociologul Mihai Rusu subliniază că patriotismul românesc nu a dispărut, dar s-a transformat radical, devenind un ritual al statului, mai degrabă decât o sărbătoare a cetățenilor.
DE LA IDENTITATE ETNICĂ LA CETĂȚENIE
Într-o analiză a evoluției patriotismului românesc, Rusu explică faptul că identitatea națională a fost construită pe baza unor concepte etnice, unde a fi român însemna a avea o descendență autentică. Această viziune a fost influențată de elitele politice și de regimul comunist, care a remodelat înțelegerea naționalismului. În anii ’80, sub conducerea lui Ceaușescu, naționalismul a fost amplificat, dar după 1990, societatea românească a început să se îndrepte spre o identitate bazată pe valori civice, deși nu toți românii au reușit să facă această tranziție.
1 DECEMBRIE, UN RITUAL AL STATULUI
Rusu afirmă că 1 Decembrie este perceput ca un ritual al statului, în care cetățenii nu se simt implicați. Ceremoniile sunt supramilitarizate, iar statul își pune în scenă puterea militară, lăsând cetățenii într-un rol pasiv. Această militarizare a identității naționale face ca mulți români să nu simtă că această zi le aparține. În loc să fie o sărbătoare a unității și a identității naționale, 1 Decembrie devine un spectacol destinat televiziunilor, fără a crea un sentiment real de apartenență.
PATRIOTISMUL CA CONSTRUCT SOCIAL
Gelu Duminică, sociolog și activist, subliniază că patriotismul este un construct social, iar românii au dreptul să fie supărați pe stat fără a fi considerați trădători. Această libertate de exprimare este o realizare a democrației, dar mulți continuă să perceapă Ziua Națională ca o ocazie de a petrece, fără a reflecta asupra semnificației sale. Duminică observă că, în ciuda indiferenței față de 1 Decembrie, sentimentul patriotic există, dar se manifestă diferit, mai ales în contextul alegerilor și al apartenenței la Uniunea Europeană.
NAȚIONALISMUL ÎN VREMURI DE CRIZĂ
Naționalismul tinde să reapară în perioade de criză, devenind un instrument politic pentru a calma nemulțumirile sociale. În 2025, România se confruntă cu o polarizare între pro-europeni și naționaliști, iar acest conflict identitar este alimentat de lideri care nu reușesc să unifice societatea. Duminică subliniază că avem nevoie de lideri care să promoveze o identitate națională inclusivă, nu de șefi care să antagonizeze diferitele grupuri sociale.
PATRIOTISMUL IEFTIN VERSUS PATRIOTISMUL SCUMP
Ștefan Baghiu, cercetător, face distincția între patriotismul de paradă, care se manifestă prin lozinci și ceremonii kitsch, și patriotismul real, care implică investiții în educație, cultură și infrastructură. Acest „patriotism scump” necesită resurse și angajament real din partea statului, în timp ce „patriotismul ieftin” se bazează pe discursuri goale și simboluri superficiale. România are nevoie de o schimbare de paradigmă, în care patriotismul să fie asociat cu acțiuni concrete și cu o implicare activă a cetățenilor în viața comunității.
UN NOU MODEL DE CELEBRARE A IDENTITĂȚII NAȚIONALE
Mihai Rusu propune un „patriotism reflexiv”, care să încurajeze dezbateri și discuții despre realizările și neîmplinirile statului român. Această abordare ar putea transforma 1 Decembrie într-o zi în care cetățenii să reflecteze asupra identității naționale, nu doar să asiste la un spectacol militar. Este esențial ca toți românii să se simtă parte din acest proiect național, iar statul să investească în bunăstarea tuturor cetățenilor, nu doar în ceremonii pompoase.
Sursa: accentulzilei.ro/politica/patriotismul-de-vitrina-si-o-tara-obosita-de-lozinci/
