PATRIOTISMUL SUPRAMILITARIZAT ȘI SPECTATORUL ROMÂN
Într-o analiză profundă a evoluției patriotismului românesc, sociologul Mihai Rusu, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, subliniază că 1 Decembrie a devenit mai mult un ritual al statului decât o sărbătoare autentică a cetățenilor. Această transformare a fost influențată de metamorfozele pe care patriotismul le-a suferit de-a lungul timpului, de la identitatea etnică a secolului XIX, la internaționalismul proletar și, în cele din urmă, la etnonaționalismul din perioada comunistă.
O ISTORIE A PATRIOTISMULUI ROMÂNESC
Rusu afirmă că, pentru a înțelege cum a evoluat patriotismul în România după 1990, este necesar să ne întoarcem în secolul al XIX-lea, când s-a conturat proiectul politic al statului național. Atunci, elitele au definit națiunea în termeni etnici, considerând că a fi român înseamnă a avea o descendență autentică, însoțită de o spiritualitate ortodoxă. Regimul comunist a distorsionat această viziune, promovând un internaționalism care, în cele din urmă, a fost înlocuit de un etnonaționalism exacerbat în ultimele decenii ale regimului.
IDENTITATEA NAȚIONALĂ ÎN ERA POST-COMUNISTĂ
După 1990, etnonaționalismul a continuat să influențeze percepția românilor asupra identității naționale. Rusu observă că, deși s-au făcut progrese către un patriotism bazat pe valori civice, majoritatea românilor continuă să se raporteze la identitatea națională prin prisma unei înțelegeri etno-naționaliste. Această situație este evidentă în modul în care 1 Decembrie este sărbătorită, fiind percepută mai degrabă ca un ritual al statului, dominat de simboluri militare, decât ca o sărbătoare a cetățenilor.
LEHAMITEA ȘI SĂRĂCIA ROMÂNILOR
Întrebat despre percepția românilor asupra zilei naționale, Rusu sugerează că mulți văd 1 Decembrie ca pe o zi liberă, nu ca pe o sărbătoare trăită. Această indiferență poate fi explicată prin lehamite, sărăcie și neîncredere în stat. Sărbătoarea este marcată de parade militare, care transformă cetățenii în spectatori pasivi ai unui spectacol militar, în loc să îi implice activ în celebrarea identității naționale.
GENERAȚII ȘI PATRIOTISM
Discutând despre tineri, Rusu observă că există două tabere distincte. Pe de o parte, unii tineri aderă la un discurs suveranist, resuscitând ideea de națiune în termeni etnici. Pe de altă parte, există tineri care devin din ce în ce mai indiferenți, influențați de globalizare și de valori post-naționaliste. Această divizare reflectă o societate în tranziție, în care valorile tradiționale sunt contestate.
UN PATRIOTISM REFLEXIV
Rusu propune o schimbare a paradigmei actuale, sugerând un „patriotism reflexiv” care să înlocuiască festivismul militaro-statal. Acest model ar implica discuții culturale și politice, în care cetățenii să reflecteze asupra realizărilor și neîmplinirilor statului român. Numai printr-o astfel de abordare, în care toate categoriile sociale se simt incluse, patriotismul poate deveni o sărbătoare autentică, nu doar un spectacol impus de stat.
Sursa: accentulzilei.ro/politica/patriotismul-supramilitarizat-si-romanul-spectator-la-1-decembrie/
