PATRIOTISMUL IEFTIN ȘI NAȚIONALISMUL EXCESIV: INDIFERENȚA FAȚĂ DE ZIUA NAȚIONALĂ
În anul 2025, indiferența românilor față de Ziua Națională nu provine dintr-o lipsă de iubire pentru țară, ci dintr-un context istoric și politic în care patriotismul a fost transformat într-un instrument de calmare colectivă, mai degrabă decât într-o formă autentică de responsabilitate civică. Această observație este făcută de criticul literar și cercetătorul Ștefan Baghiu, care a discutat despre evoluția sentimentului național în România, subliniind că, în anii ’90, românii erau mult mai patrioți.
Baghiu explică faptul că patriotismul a fost folosit de regimul comunist, în special de Nicolae Ceaușescu, ca un mecanism de suveranitate, în încercarea de a răspunde presiunilor externe. Această moștenire comunistă a influențat profund percepția românilor asupra naționalismului, care, în momente de criză, tinde să se reactiveze. De-a lungul istoriei, naționalismul a fost alimentat de amenințări externe, iar în prezent, crizele globale contribuie la intensificarea acestuia.
NAȚIONALISMUL ÎN VREMURI DE CRIZĂ
În perioade de criză, naționalismul devine o reacție instinctuală, iar politicienii folosesc adesea acest sentiment pentru a calma populația. Baghiu subliniază că, în anii ’90, românii au simțit nevoia de a reconstrui țara, iar patriotismul a fost un element central în acest proces. Totuși, adaptarea la noile realități internaționale a fost o provocare majoră, iar nostalgia pentru perioada interbelică a influențat profund naționalismul contemporan.
Baghiu atrage atenția asupra faptului că, în România anului 2025, se caută țapi ispășitori pentru problemele societății, iar dezbaterea pro sau anti-europenism devine un teren fertil pentru diverse forme de patriotism. Există un patriotism cosmopolit, care îmbrățișează integrarea în Uniunea Europeană, și un patriotism reacționar, care respinge structurile transnaționale.
CE ÎNSEAMNĂ PATRIOTISMUL ADEVĂRAT?
Baghiu definește patriotismul autentic ca fiind acela care promovează binele societății fără a dăuna altora. El subliniază că patriotismul nu ar trebui să fie asociat cu xenofobia sau cu ideea că străinii ne iau locurile de muncă. În schimb, un patriot adevărat investește în educație, cultură și în bunăstarea comunității, fără a căuta să excludă pe alții.
Criticul literar consideră că patriotismul ieftin, manifestat prin steaguri de plastic și ceremonii kitsch, este o formă superficială de exprimare a sentimentului național. În contrast, patriotismul real necesită investiții în infrastructură educațională și culturală, care să reflecte o apreciere autentică pentru tradițiile și valorile naționale.
NAȚIONALISMUL EXCESIV ȘI COMUNITĂȚILE IMAGINARE
Baghiu avertizează că naționalismul devine excesiv atunci când este folosit ca un instrument politic, transformând sărbătorile naționale în ocazii de excluziune. El subliniază că, în loc să ne simțim apropiați de cei din comunitatea noastră, naționalismul ne face să ne imaginăm că suntem mai conectați cu cei din alte colțuri ale țării, pe care nu îi cunoaștem. Această iluzie este periculoasă, deoarece ne îndepărtează de realitatea diversității și a interdependenței globale.
În concluzie, patriotismul nu ar trebui să fie o formă de mândrie naționalistă, ci o responsabilitate colectivă de a construi o societate mai bună, în care toți cetățenii, indiferent de naționalitate, să fie tratați cu respect și demnitate. Aceasta este provocarea cu care se confruntă România în prezent, iar soluțiile reale necesită o abordare deschisă și colaborativă.
